Cei răi nu au frică de Dumnezeu
Și se dedau în fiecare zi numai la rău.
Au pe față totdeauna priviri mânioase
Și scot pe gură cuvinte mincinoase.

Nu vor să lucreze cu înțelepciune
Și cu atât mai puțin să facă bine.
În așternutul lor cugetă cu răutate
Și te lovesc numai pe la spate.

Ca să facă răul se adună
Și nu umblă pe calea bună.
Dar bunătatea Ta ajunge la ceruri
Și credincioșia Ta mai sus de nori.

Dreptatea Ta este ca munții lui Dumnezeu
Și judecățile Tale cele drepte le văd eu.
Tu sprijinești și pe oameni, și pe dobitoace
Și întărești poporul Tău răscumpărat cu pace.

La umbra aripilor tale găsim noi adăpost
Și ne sprijinești s-avem în lume un rost.
Ne saturi cu belșugul Casei Tale
În pribegia noastră aicea, prin vale.

Ne adapi din șuvoiul desfătărilor cerești
Să-nvingem în luptă ispitele pământești,
Că la Tine este izvorul apelor vieții,
Tu ne bucuri zilnic cu zorii dimineții.

Întinde-Ți mai departe peste noi bunătatea
Și ne-ntărește harul, credința și sănătatea.
Să dăinuie-n poporul cel sfânt neprihănirea,
Și rodire cerească s-aducă pururi iubirea.
Amin.
(Marți, 11 august 2020)